Dorin Spineanu Acum peste douazeci de ani, ma mai luau militienii la întrebari. Ba la Corso, pe terasa, ba pe strada, ca de ce-s pletos, barbos, si asa mai departe. Ba ca mai ciufulesc pe cate unul sau pe altul. S-a întamplat, nu zic nu, dar niciodata nici eu nu mi-am batut joc de militieni, nici militienii de mine: cadeam la un soi de învoiala stranie - ei ma lasau în pace daca îi lasam si eu în pace pe ei - Mergeti, domn' Spineanu, mergeti... numai mergeti... Acum, cand politistilor li s-a redus inclusiv ratia de hrana, tare mi-i teama ca nu cumva vreo unul dintre ei, cu ochii sticlind de foame, sa îndrepte arma în directia gresita. Adica asupra mea. Cat oi fi eu de contribuabil la bugetul de stat, nu pot sa jur, decat cu mana pe propria mea clanta, ca domnul politist, înfometat, n-o sa-mi spuna: "Cat esti tu de contribuabil, banditul asta de langa mine ma plateste de 1.000 de ori mai mult". Avortonul ala de Igas, cand a luat decizia de a anula putinele drepturi de care se bucura orice politist în lumea asta civilizata, în care chipurile ne-am integrat, habar nu are ca ma transforma pe mine in victima si pe politist în infractor.
O spun cu durere în suflet ca, in nenumarate randuri, politia mi-a ajutat fiul cel bolnav, cu o intelegere pe care nu o credeam posibila din partea oamenilor legii. Uite ca au gasit resurse, în ei însisi, de umanitate, compasiune si respect pentru tragedii personale. Chestii pentru care nu erau platiti. Daca vointa unui vremelnic al MAI va duce la escaladarea unei stari de infractionalitate fara precedent (si eu care chiar credeam ca le-am vazut pe toate), atunci sa nu va mirati daca strazile din Romania vor fi cel mai nesigur loc de pe pamant, daca violurile vor avea loc in plina strada si daca raptul nu va fi un fenomen comun.
Imi este greata de ceea ce se întampla, ba si mai mult, de faptul ca un oarecare avorton Igas
