Dupa succesul pe care l-a inregistrat in rindul iubitorilor de fictiune cu editia in limba romana a celui mai recent roman al lui Umberto Eco – Cimitirul din Praga –, Editura Polirom le propune cititorilor o noua traducere din opera reputatului scriitor si semiotician italian, unul dintre cei mai importanti ginditori contemporani. Este vorba despre volumul Cum ne construim dusmanul, aparut de curind, in traducerea Stefaniei Mincu, in cadrul colectiei „Plural” – o lucrare de interes pentru iubitorii de eseistica.

Problema dusmanului colectiv a devenit un subiect predilect al lui Umberto Eco si face obiectul primeia dintre scrierile reunite in acest volum. Angajate sau pline de umor, celelalte texte ne ofera subtile analize pe teme ca absolutul, astronomiile imaginare, tezaurele catedralelor, insulele pierdute, destinul literar al lui James Joyce in epoca fascista sau chiar WikiLeaks.

Umberto Eco – Reflectii despre WikiLeaks (fragment publicat cu acordul editurii Polirom)

Odata, pe vremea lui Orwell, se putea concepe Puterea ca un Big Brother, un Frate Mare care monitorizeaza orice gest al fiecaruia dintre supusii sai, mai ales atunci cind nimeni nu-si da seama. Marele Frate televizual este o biata caricatura, pentru ca acolo toti pot monitoriza ce se intimpla cu un mic grup de exhibitionisti care se aduna tocmai pentru a fi vazuti – prin urmare, afacerea are o relevanta pur teatrala sau psihiatrica. Dar ceea ce pe timpul lui Orwell era inca profetie astazi s-a adeverit pe deplin, deoarece Puterea poate controla orice miscare a supusilor cu ajutorul telefonului mobil al acestora, orice tranzactie incheiata, orice hotel vizitat, orice autostrada parcursa cu ajutorul cartilor de credit, orice vizita intr-un supermarket cu ajutorul televiziunilor cu circuit inchis – si asa mai departe –, si, astfel, cetateanul a devenit victima totala a oc