Încă de la titlu (Sebastian în vis, Tracus Arte) Radu Vancu îşi arată fără reţineri jubilaţia culturală. Fără a-l folosi pe Georg Trakl decât paratextual, universitarul sibian aşterne o carte de poeme năstruşnică. Bebeul Sebastian este făcut responsabil peste o mulţime de păcate culturale, pentru că, nu-i aşa, orice intenţie sfârşeşte într-un păcat. Şi cum tocmai sunt în cursul vizionării filmului Brideshead Revisited, ecranizarea destul de fidelă a romanului omonim al lui Evelyn Waugh, unde se studiază efectele educaţiei catolice şi a nefericirii de a te naşte aristocrat la Sebastian, junele oxfordian ajuns alcoolic şi aproape călugăr în Africa, ce mi-am zis? Nu se poate să nu, nu se face să nu...
Tot un fel de aristocraţie catolică este şi cultura. Sugarul Sebastian are un destin intertextual încă din leagăn. Epopeea lui eroi-comică, etalată în şapte cânturi, e mai aproape de Hesiod decât de Homer. Supereroii ei sunt Broscoporcul, Pisicâinele afon Benone, "-n frac cu varză de dantelă-n piept", Bau-Bau, Cami şi mai cu seamă Sebastian, care e când Supra-Omuleţ neamţ, când Omuleţ din Subterană rusnac.
Tot desantul cultural înghesuit în decor mega-minimalist gâdilă cititorul iniţiat până la leşin. Pe cel profan l-ar putea amuza, totuşi, dacă ar avea măcar ureche muzicală. Adică tot ar trebui să te scuture râsul citind rânduri ca: "Siddharta cu pamperşi o priveşte pe naşa Arta cu ochi imerşi în ecstaza post-căcuţă, ridică o mânuţă şi aprobă laconic ca un micro-Lao Tî: angî-angî". Drept e că uneori se cam sare roibul, formulările devenind nietzscheene peste poate: "Fâl-fâl, hipocampii noii morale sunt peste Sibiu".
În literatura recentă am mai întâlnit două cazuri oarecum similare (sună aberant, ştiu). Războiul fluturilor, de Paul Cernat şi Andrei Ungureanu, şi Întâmplari la marginea lumii. Aventurile lui Axinte Abramovici Papadopulos în pustieşi Bătr
