Aici, niciodată, nici nu se va trăi bine, nici nu se va muri decent.

„În ultimii zece ani am pierdut trei milioane de oameni, mai mult decât în orice război", supratitra „Adevărul" cu doar două zile în urmă. De aici trebuie plecat, căci acesta este începutul, mai exact începutul sfârşitului. Adevărul, multă vreme tăinuit, chiar acesta este: România este într-un război şi va pierde acest război cu ea însăşi, şi nu doar. Este o dramă, dar este şi o consecinţă a lipsei de logică şi onestitate în gestionarea resurselor, câte au fost.

Propaganda oficială, ca orice propagandă, poate deforma percepţiile doar celor oricum predispuşi la prostire. Aici, niciodată, nici nu se va trăi bine, nici nu se va muri decent (şi nu avem aici o simplă problemă de pesimism istoric).

Dincolo de cei care au confiscat pârghiile de distribuire a banilor celorlalţi, nu există decât o pătură de sclavi drogaţi, în diferite grade, cu iluzia libertăţii. Se va trăi cu furie, din disperare, şi se va muri de prea multă umilinţă şi suferinţă. Aşa este peste tot, omul este defect şi infectează mediul? Probabil, dar nu e numai atât. România nu este un caz excepţional, dar este cazul (dacă nu destinul) nostru, aşadar unic şi prioritar.

Câteva precizări se impun. Acesta este un război care face sau nu face victime umane, dar distruge mai trainic şi mai adânc - distruge umanitatea. Expunerea de motive pentru acest decisiv exod nu poate fi comprimată într-un articol de ziar. Doar o idee: din România evadează cei care nu vor să decadă din uman. Căci supravieţuirea, aici şi acum, este legată de compromisul cu animalul din fiecare. Legile sunt cele ale oricărei jungle - haite, prădători, sacrificarea celor ce nu se pot apăra.

Ierarhiile, politice, economice, culturale s-au trucat, se truchează sau se vor truca. Teleormanul nu este leagănul civilizaţiei româneşti, dar oferă o e