Mugur Isărescu spune că românii care s-au împrumutat în valută sunt perverşi.
Când nu face astfel de declaraţii, bossul de la Banca Naţională fugăreşte inflaţia care nu se lasă prinsă.
Încă de când eram eu mic, guvernatorul BNR se ocupă serios de două treburi acolo, pe la serviciul domniei sale: menţinerea inflaţiei în frâu (un ritm scăzut al scumpirilor) şi a unui leu puternic... ca un leu, cum ar veni. Cu menţinerea monedei naţionale la sub 5 lei în raport cu euro, i-a ieşit şi cunoaştem cu toţii modalităţile unei bănci centrale de a menţine un curs stabil. Cea mai simplă şi la îndemână pârghie este plasarea de valută în piaţă pentru a crea un surplus de euro, să zicem, şi a-l ieftini. Cu inflaţia, nu i-a ieşit deloc, dar deloc. Datele raportate de Institutul Naţional de Statistică pentru luna mai indică o scumpire a alimentelor cu 11%, procent care nu a mai fost atins din 2008, când, măcar, puterea de cumpărare era pozitivă (salariile creşteau mai mult decât preţurile). Motivele? Salarii mici, creşterea şomajului, scumpirea materiilor prime pentru alimente şi a combustibililor. Astfel, rata anuală a inflaţiei a ajuns la 8,4%. Ţinta de inflaţie a BNR pentru acest an este de 3%.
Este adevărat că BNR şi-a fixat o ţintă, nu a făcut o prognoză, însă diferenţele dintre realitate şi ţintele lui Isărescu sunt mult prea mari. Din 2006 încoace, Banca Naţională ratează toate ţintele. În 2010, deşi se ştia de luni bune că agricultura va afecta negativ indicele preţurilor de consum, BNR a preferat să nu calculeze acest efect.
În fine, acum, domnul guvernator ne povesteşte că sistemul bancar românesc s-a dedat în urmă cu cinci ani la perversiuni. „După aproape 15 ani, prin 2005-2006, o altă perversiune, ca să spun aşa, a apărut: creditul în valută", a declarat, zilele trecute, Mugur Isărescu. Mda, nu pot să-l contrazic pe guvernator. E destul de per
