Traian Băsescu, premierul Emil Boc şi liderii PDL consideră că regionalizarea României este o chestiune simplă, care se poate adopta peste noapte în Parlament, ca şi când ar fi vorba de votarea legii pomilor fructiferi. Nimeni nu explică că modalitatea aleasă presupune adoptarea mai multor legi, organizarea de referendumuri şi existenţa riscului de compromitere a proceselor de modificări administrativ-teritoriale.

300 de localităţi retrogradate = 300 de referendumuri

Traian Băsescu şi Emil Boc au anunţat, în cadrul schimbărilor administrative preconizate, că 300 de localităţi urmează să fie retrogradate de la rangul actual. Adică este posibil ca unele oraşe să redevină comune, unele comune să redevină sate. A retrograda o localitate de la rangul actual presupune fie pentru fiecare localitate în parte, fie la nivel global, dar cu nominalizarea fiecărei localităţi, votarea unei legi care să consfiinţească retrogradarea. Pentru adoptarea legii sau legilor în speţă, este obligatoriu în prealabil să se organizeze referendumuri în FIECARE din localităţile respective. Art. 13, alin. 3 din Legea referendumului este foarte clară în acest sens: "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie". Acest pas - referendumul local - este deci obligatoriu. (La fel, şi ridicarea în grad a unei localităţi presupune obligativitatea referendumului). La aceste 300 de referendumuri se adaugă - aşa cum cotidianul.ro a mai scris şi în alte articole - alte 42 de referendumuri locale, care trebuie organizate în fiecare judeţ actual, plus municipiul Bucureşti, pentru a se afla dacă populaţia