Saracia este o tema care domina spatiul public doar in tarile bogate, unde beneficiaza de un adevarat cult, de o intreaga ideologie, de programe nu doar sociale, ci si economice pentru eradicarea flagelului.
Lupta cu saracia nu e o pleasca populista, ci o importanta tema de campanie. Ea aduce la putere partide sau le arunca in opozitie. Sensibilitatea temei determina perceptii publice puternice, greu de schimbat pe parcursul unui mandat.
Situatia din Romania e una atipica. Nici Guvern, nici Parlament, nici Presedintie, nici Consilii locale nu si-au facut planuri realiste, cu termene si raspunderi precise, desi in campanii electorale toti candidatii plang pe umarul saracenilor de al caror vot depinde cariera lor politica. De la primul, pana la ultimul. Si, slava Domnului! Pana acum le-a reusit. Din plin. Din pacate, dupa ce se aleg, isi uita angajamentele.
Ce e cu statul social?
Ca situatia actuala este una condamnabila se vede din golirea de sens a notiunii de stat social, conceput in plin elan romantic "Sturm und Drang" si iluminist de Jean Jacques Rousseau si aplicat metodic de Bismark.
Rolul de ocrotire a populatiei noastre aflate in dificultate nu si-l mai asuma nimeni, iar mass-media scot la iveala lucruri greu de acceptat intr-o tara libera: avem lunar cu 10-20% mai multe cereri de ajutor social, 33% dintre romani traiesc in saracie lucie, iar 44% au dificultati materiale majore.
Aceasta se intampla tocmai la sfarsitul lui 2010, Anul european de lupta impotriva saraciei, cand CE isi propusese sa salveze din ghearele mizeriei si ale excluziunii sociale 20 de milioane de amarati in urmatorul deceniu.
Ceea ce inspaimanta e ca organele statului, comisiile consiliilor locale nici macar nu fac referire la acest proiect, ca si cum nici n-am fi membri ai UE. Dar nici ca se pot lauda cu c