Cand au anuntat liderii UDMR ca supravietuirea actualei Coalitii de guvernare depinde de adoptarea, in aceasta sesiune parlamentara, a Legii privind statutul minoritatilor nationale, terenul de lupta parea clasic. Doua damburi, osti fata in fata, pe un singur rand, si inaintarea era singura optiune, pana cand un muschi, sau altul, il dovedea pe celalalt.
Interventia lui Traian Basescu a transformat campul in tabla de sah. La poalele dambului portocaliu s-a ivit o mlastina vesela, pe numele ei reorganizare administrativa, in care liderii maghiari au fost invitati sa-si lase dintii, precum Sinan Pasa la Calugareni.
Proiectul aduce impreuna Muresul, Harghita si Covasna, cum le tremura inima de asteptare lui Marko, Kelemen si compania, dar trimite alaturi inca trei judete, ca regiunea "Centru" sa fie justificata. Si sa nu se ridice romanii portocalii impotriva propriilor lideri.
Si ce sa vezi? Dintr-o data, statutul minoritatilor nu mai este singurul punct de pe ordinea de zi a santajului. Unde mai pui ca in acelasi capitol aud ca exista un subpunct: regiunea de nord-vest sa se limiteze la Satu Mare, Bihor si Salaj, adica urmatoarele trei judete, dupa Mur-Har-Cov, in care numarul maghiarilor este mare (35 la suta, 26 la suta respectiv 23 la suta, potrivit recensamantului din 1992). Fara Maramures, Bistrita-Nasaud si Cluj.
Eu inteleg dorinta de autodeterminare. O unitate administrativ-teritoriala este cu atat mai eficienta cu cat are mai multi lianti din punct de vedere demografic si cultural, insa pretentiile liderilor maghiari sunt vecine rasismului. Desi nu o spun pe sleau, nu suporta sa se amestece cu romanii, pentru a-si conserva cultura - exista, de altfel, comunitati unde, pentru pastrarea fiintei, verii se casatoresc intre ei.
Imi amintesc o declaratie facuta de Marko Bela la Cluj-Napoca, de un 15 martie,
