Compromisul PDL-UDMR nu poate însemna decât acordarea autonomiei Ţinutului Secuiesc.

Aşa cum era previzibil, apriga chestiune a regionalizării nu s-a transformat într-un război Putere-Opoziţie, ci într-un meci PDL-UDMR. Ca de fiecare dată, USL a pierdut startul în impunerea agendei publice, ieşind pe locul al doilea şi în cazul reformei administrative. Dar, să dovedeşti încă o dată că uniunea pesedisto-liberală nu este capabilă să-şi promoveze propriile subiecte la masa de dezbatere naţională nu este o miză care să justifice entuziasmul preşedintelui Băsescu în a redesena harta judeţeană a ţării.

Aici, ţinta pare a fi UDMR. Traian Băsescu şi-a arătat de mai multe ori interesul pentru treburile interne ale Uniunii Maghiare. A mai băut câte o bere prin secuime, a mai gustat câte o slăninuţă cu denumire de origine controlată. Chiar şi de la Bucureşti era clar că UDMR nu poate accepta cu niciun preţ comasarea judeţelor maghiare într-o regiune majoritar românească. Liderii Uniunii ar fi renunţat astfel la un obiectiv pe care îl promit pe termen lung electoratului care îi votează de douăzeci de ani: obţinerea autonomiei teritoriale. O asemenea abdicare ar avea ca efect direct spargerea electoratului maghiar şi migrarea în masă către formaţiunea care ar prelua în mod radical stindardul autonomist. UDMR ar vedea cum previziunile lui Sebastian Lăzăroiu privind dispariţia Uniunii Maghiare de pe scena politică se împlinesc.

În faţa grabei Guvernului de a-şi angaja răspunderea pe legea reformei administrative, UDMR nu are decât un singur răspuns, cel pe care l-a şi dat ieri în Coaliţie. În cazul în care premierul Boc ar insista şi ar veni în Parlament cu o asemenea lege, UDMR nu ar avea încotro şi ar trebui să părăsească majoritatea guvernamentală. Prăbuşit în sondajele de opinie, praf la capitolul încredere, Emil Boc se năpusteşte bucuros pe un drum care