Necesitatea reîmpărţirii administrative a României nu este o temă nouă, care să fi luat prin surprindere clasa politică, deşi o largă majoritate mimează cu succes acest lucru. Despre acest proces s-a vorbit încă de la începutul anului trecut. Nouă este doar repunerea ei pe agenda publică, zilele trecute, de către preşedintele României.
Reducerea cheltuielilor, descentralizare, debirocratizare – acestea ar fi avantajele reorganizării administrative în opt judeţe. Şi, prognozează şeful statului, “spargerea relaţiilor create în mai toate judeţele”. Dacă reorganizarea administrativă va genera, cu certitudine, o reducere a cheltuielilor, descentralizare şi debirocratizare, nu e sigur că va putea asigura şi o declientelizare. Cum miza este mai mare, va porni, probabil, războiul pe baronate. În momentul în care partidele politice clientelizate, indiferent care sunt ele, vor prelua controlul asupra regiunilor, nu se va mai vorbi despre baroni judeţeni, ci despre baroni regionali. Acesta este, însă, un risc cu care procesul de regionalizare administrativă vine la pachet, dar pentru care există, totuşi, antidot, acelaşi care, de jure, funcţionează şi acum împotriva baronilor şi baroneţilor locali, indiferent de coloratura sau nuanţa lor politică. Totul e ca legea să se aplice. Iar asta nu mai ţine de împărţirea la opt sau la 41.
Controversele – ignorându-le pe cele care fac parte din rumoarea sterilă cu care ne-au obişnuit personaje cu mari ambiţii politice – sunt generate pe de o parte de faptul că deciziile într-o astfel de problemă, de interes naţional, sunt luate fără consultări cu Parlamentul şi în lipsa unui referendum, iar pe de alta, de redeschiderea aparent intempestivă a discuţiilor, în lipsa unei consultări prealabile a partidului de guvernământ cu partenerii de coaliţie, după cum acuză unii dintre ei. Prin urmare, avem d