Scafandru în cadrul Detaşamentului II al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Iaşi, tânărul plutonier are la activ sute de misiuni.

Se simte sub apă ca pe uscat, iar meseria i-a dat ocazia să afle ce ascund adâncurile lacurilor şi râurilor din judeţul, dar şi din Moldova. La fel ca majoritatea puştilor a învăţat să înoate alături de prieteni la ştrand, fără să se gândească o clipă că deprinderile însuşite la o vârstă fragedă îi vor folosi peste ani. „Am învăţat să înot instinctiv şi acum îmi dau seama la ce pericole mă expuneam eu şi prietenii mei când ne scăldam în Ciric“, povesteşte uşor amuzat Ionuţ Grosu.

Prima misiune sub apă

Deşi a terminat o facultate cu profil economic, munca în spatele unui birou, adunând şi scăzând numere, nu l-a atras. „Chiar nu mă vedeam făcând o muncă de economist şi, în plus, evit pe cât pot de mult rutina“, mai spune plutonierul. S-a angajat la ISU Iaşi în 2003, după ce a terminat Şcoala de Subofiţeri Pompieri şi Protecţie Civilă „Pavel Zăgănescu“ din Prahova. În 2005, a urmat cursurile de specialitate, devenind unul dintre cei doi scanfandri de bază de la Detaşamentul II.

„Nu ştiam cu ce se mănâncă această meserie, dar mi-am spus să încerc. A fost şi este o provocare pentru că misiunile sunt speciale“, explică tânărul. În 2006 a avut de îndeplinit prima misiune adevărată ca scafandru. „Un tânăr de vreo 16 ani dispăruse în iazul din localitatea Rediu, după ce intrase să facă baie. A fost destul de dificil şi chiar am avut o mică reţinere pentru că era pentru mine primul înecat scos din apă”, spune scafandrul. După şase ani, cel mai mare regret al lui Ionuţ Grosu este că misiunile lor sunt în general de recuperare. „Pentru noi este o mare dezamăgire faptul că mereu ajungem după ce faptul s-a consumat“, mărturiseşte plutonierul.

Distrugătorul de mituri şi legende

Peri