Consiliul Concurenţei a făcut public, la începutul acestei săptămâni, un studiu de caz, rezultat din investigaţiile făcute de-a lungul ultimilor ani de inspectorii instituţiei, legate de felul în care o serie de firme din aceeaşi branşă, în baza unei înţelegeri prealabile reciproc avantajoase pot influenţa până la trucare rezultatul unei licitaţii publice.
„Manual” de trucare a licitaţiilor
Consiliul Concurenţei a publicat, marţi, un raport extrem de interesant legat de felul în care o serie de firme care participă la licitaţii publice pot influenţa decisiv modalitatea de atribuire a contractului respectiv.
Schema nu este complicată : încă din faza de intenţie, participanţii la procedura de achiziţie încep un proces de cunoaştere a mediului licitaţiei şi a celorlalţi participanţi. Cu cât e mai intensă comunicarea între participanţii la achiziţia publică, cu atât mai probabilă e realizarea unei înţelegeri de trucare a licitaţiei, spun reprezentanţii Consiliului Concurenţei. Rezultatul acestor negocieri preliminare este în detrimentul instituţiei care organizează licitaţia, care se poate confrunta cu existenţa unei înţelegeri între companii de a creşte preţurile ori de a scădea calitatea produselor sau serviciilor pe care le ofertează în cadrul procedurilor de achiziţie publică.
La o „ofertare închisă”, când firmele sunt înţelese între ele, în afară de oferta câştigătorului demnat, celelalte sunt „de curtoazie”, simbolice, în sensul că, în urma aranjamentelor dintre firmele participante ceilalţi participanţi la licitaţie depun ori oferte cu mult mai mari decât cele ale câştigătorului, ori cu termeni ce nu vor fi acceptaţi cu siguranţă. Pe rând, sistemul funcţionează favorabil pentru toate firmele participante, care sunt când perdante, când câştigătoare, în funcţie de cum se înţeleg. Pe acelaşi sistem funcţionează