Cap Spartel era punctul de reper al navigatorilor spanioli, atunci când îl vedeau considerau că au ajuns acasă. În apropiere se află şi grota legendarului Hercule. Intrarea dinspre mare, accesibilă doar la reflux, are forma continentului african, iar legenda spune că aici s-a odihnit Hercule după ce a săpat Strâmtoarea Gibraltar.
Marocul a fost dintotdeauna pe lista mea de ţări de vizitat. Aşa că, aflată în vacanţă în sudul Spaniei, nu am ratat ocazia de a petrece o zi în Africa, mai precis în Tanger, Maroc. Cea mai simplă modalitate de a ajunge acolo este cu ferryboat-ul, care în maximum o oră parcurge Strâmtoarea Gibraltar din portul spaniol Tarifa până în Tanger, supranumit şi Oraşul Alb sau oraşul spionajului şi haşişului.
Un tur pietonal prin oraşul vechi face cât 1.000 de imagini. De-o parte şi de cealaltă a uliţelor înguste ni se dezvăluie viaţa de zi cu zi a locuitorilor: rufe puse la uscat pe acoperişul unei case pe care stă înscris, în franceză, „Agenţie Imobiliară”, o mică brutărie, o cizmărie, o patiserie, vânzători de legume şi fructe etc. Ne oprim pentru o clipă să admirăm locul unde Mediterana se întâlneşte cu apele reci ale Atlanticului. Se zice că în zilele senine se poate vedea o linie clară care desparte marea de ocean. Eu n-am fost atât de norocoasă... Dar, vorba unui personaj din filmul „My Life in Ruins”: „Acolo este templul, dar destul cu astea... souvenirs...”. Aşa că fuga în bazar... O listă minimală a cumpărăturilor ce pot fi făcute în Maroc cuprinde bijuteriile din aliaje cu argint, cu o lucrătură deosebită, în special la cele de inspiraţie berberă, marochinăria (totul este din piele, nu ai cum să te păcăleşti, la ei este mai scump vinilinul) şi neapărat crema şi uleiul din argan, supranumit pe bună dreptate „aurul Marocului”.
Tangerul, cu aromele şi contrastele lui felurite, cu vilele bogaţilor şi magherniţele din ora
