Parintele Calistrat de la Manastirea VladiceniMotto: "Luminatorul trupului este ochiul..." (Matei 6.22)
Doua dintre cuvintele cel mai des întalnite de-a lungul paginilor Sfintei Scripturi sunt "întuneric" si "lumina". Inca de la începutul celei dintai carti a Vechiului Testament, sta scris ca întunericul acoperea pamantul: "Intuneric era deasupra adancului..." (Facerea 1.3), dar, totodata, citim ca Dumnezeu a dorit ca acest întuneric sa se risipeasca: "Si a zis Dumnezeu sa fie lumina... a vazut ca lumina este buna" (Facerea 1.3-4). Cu alte cuvinte, Izvorul luminii, Cel mai presus de toata puterea ganditoare si cuvantatoare, a daruit mai multe feluri de lumina, ce îsi au radacina în puterea creatoare a Lui Dumnezeu, rasfrangandu-se asupra întregii creatii vazute si nevazute. "Intunericul l-a numit noapte, iar lumina a numit-o zi" (Facerea 1.5), spre a marca deosebirea dintre întunericul natural al noptii (timpul de rugaciune, de odihna si de contemplare a Lui Dumnezeu) si întunericul demonic (produs de diavolul din iad, prin toata lucrarea lui nefasta si rauvoitoare ).
In sanul Sfintei Biserici întalnim oameni luminati mistic, persoane înduhovnicite, întelepti, priceputi, cuprinsi de lumina cunostintei prin lucrarea Duhului Sfant: "Lumineaza înaintea mea calea Ta" (Psalmi 5.8); sau, în alta parte, în textul evanghelic, citim: "Umblati cat aveti Lumina, ca sa nu va prinda întunericul... cat aveti Lumina, credeti în Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii...” (Ioan 12.35-36). Intunericul este starea care ne desparte de lucrarea Duhului Sfant, prin ceea ce numim, filocalic, întunecarea mintii sau întunecarea sufleteasca. Acest neajuns demonic, întunecarea, este tocmai taramul limita dintre bine si rau, dintre ura si bunatate, dintre respect si lipsa de bun simt, dintre obraznicie si buna cuviinta, dintre tupeu si smerenie. Tot Sfanta Scriptura spune ca:
