Se întreabă cineva de unde vine salamul de Sibiu? Dar unde se duc unii dintre caii prea bătrâni pentru a mai prezenta interes? Sau bieţii căluţi folosiţi la munci crunte, bătuţi cu bestialitate sau lăsaţi să moară de foame şi de frig? Acum se duc la adăpostul amenajat de Primăria Capitalei în zona Tei-Toboc.

Călin este calul vorbitor care-i răspunde antrenorului său cu da şi nu, dând din cap atunci când este întrebat, care ştie să se ridice în două picioare atunci când dresorul lui îi spune că nu se poate uita altfel peste gard şi care ştie să le scoată pălăria de pe cap mojicilor care nu au bune maniere. Călin trebuia să fie împuşcat. Aşa decisese fostul lui stăpân. A fost negociat în toiul nopţii şi cumpărat cu 17 milioane de lei vechi, dar preţul pe care-l cerea stăpânul lui pentru a nu-l împuşca era de 40 de mi­lioane. „El este recuperat în proporţie de 90%, dar este un caz temperamental, pentru că a fost bătut crunt şi a rămas cu traume”, explică Ilinca Dragomir, de la Fundaţia PACO.

Mai sunt şi alţi căluţi cu poveşti la fel de tragice, dar care acum se bucură de libertate, de zecile de voluntari care vin zilnic să-i îngrijească, de mâncarea care le este donată şi de copiii care vin să-i privească ore-n şir, absolut fascinaţi. Tot ei, căluţii de la Tei-Toboc, îi pot ajuta pe copiii cu handicap grav, fiind folosiţi cu mare succes în hipoterapie.

„Aici avem o capacitate de 24 de cai, dar întotdeauna numărul este mai mare, până la 28-29. Noi îi colectăm, îi aducem în adăpost, au parte de cel mai bun tratament medical, încercăm să-i aducem în forma cea mai bună pentru a fi daţi spre adopţie”, explică Livio Burton, directorul adjunct ALPAB.

Ca o familie să se califice pentru a adopta un cal, trebuie ca persoana respectivă să fie de bună credinţă şi să poată dovedi acest lucru. „A fost un caz în care calul dat spre adopţie a fost dus la abator