Până acum doi ani, Roxana Dumitru vedea în faţă doar cifre. Era contabil, muncea pe brânci şi uita să treacă pe la doctor cu anii. Pe 17 septembrie 2010 a mers să-şi facă un control ginecologic şi a aflat că are cancer. „Eram pe masa de la ginecologie, când am zărit privirea preocupată a doctoriţei. Era agitată şi îi tot cerea asistentei un instrument", îşi aminteşte Roxana momentul diagnosticului.

- E grav?, am întrebat eu cu jumătate de gură.

- Nu e grav, e foarte grav!, a răspuns doctoriţa pe un ton hotărât.

În acel moment, Roxana a simţit că o apucă o stare de greaţă, a coborât de pe masă şi preţ de câteva minute nu şi-a putut lua ochii de la medic. „Mi-a zis că trebuie să merg urgent la Institutul Oncologic şi atunci mi-am dat seama că e cancer. L-am sunat pe fiul meu, l-am rugat să tragă pe dreapta şi i-am zis vestea. A venit să mă ia şi m-a găsit tot cu telefonul la ureche", retrăieşte Roxana acele clipe.

Nu mă intersează ziua de salariu

Asta s-a întâmplat însă acum doi ani. Între timp, Roxana s-a vindecat de boală, după ce a trecut printr-o intervenţie chirurgicală complexă şi mai multe cure de chimio şi radioterapie. Roxana şi-a schimbat slujba. „Încetul cu încetul m-am adunat, am aflat totul despre tratament şi am fost optimistă. Aveam mereu în minte imaginea unui tren care la un moment dat iese din tunel la lumină", remomeorează ea.

Acum, femeia poate fi găsită zilnic la Centrul Pavel din Institutul Fundeni, unde lucrează ca asistent social şi oferă sprijin familiilor copiilor diagnosticaţi cu cancer. „Încerc să le dau încredere. Mie asta îmi lipsea cât am fost bolnavă", spune ea. Roxana a făcut parte dintre pacienţii norocoşi, care au aflat de cancer în primul stadiu, iar procesul de vindecare a fost mai rapid decât în alte cazuri. „Am avut cancer de col în primă fază", precizează ea.

Pe Roxana