Restanţele la creditele în valută au crescut cu 90% în ultimul an.
Clienţii cu venituri mari, curtaţi de bancheri în anii de boom cu credite de valoare mare în valută şi rate care ajungeau până la trei sferturi din salariu, ajung acum să le dea cele mai mari dureri de cap, pentru că presiunea deprecierii leului - în special în faţa francului elveţian - îi sufocă şi aceştia fac faţă tot mai greu cu plăţile.
Ultimele luni au arătat o tendinţă clară de creştere mai rapidă a restanţelor la creditele în euro şi franci elveţieni - preferate în general pentru finanţările de mare valoare, garantate cu ipoteci - după ce la începutul crizei împrumuturile în lei puseseră cele mai mari probleme.
"Cauza acestei situaţii este reprezentată de ratele de îndatorare foarte mari la valută. Clienţii cu credite în valută erau plasaţi de către bănci pe un palier superior din punctul de vedere al eligibilităţii şi aveau rate lunare care ajungeau la 70-80% din venituri, astfel au resimţit mult mai acut criza. În schimb, gradul de îndatorare al clienţilor cu credite în lei se situează undeva la 20-30%", explică Valentin Lazea, economistul-şef al BNR.
Restanţele acumulate de populaţie la plata creditelor în valută au urcat la echivalentul a 3,3 miliarde lei (800 mil. euro) la sfârşitul lunii aprilie, înregistrând un salt de 90% faţă de aceeaşi perioadă din 2010, potrivit datelor BNR.
Aprecierea francului, care a depăşit săptămâna trecută în premieră pragul de 3,5 lei, este resimţită tot mai acut de aceşti clienţi, având în vedere că nivelul de acum al monedei elveţiene este cu 50% mai mare decât în 2007-2008, perioada de vârf a creditării. Astfel, un client cu o rată de 700 de franci plătea în iunie 2008 circa 1.600 de lei pe lună la bancă, dar în prezent a ajuns la o rată lunară de peste 2.400 de lei.
Valoarea ratelor neplătite la timp de către
