Homosexualitatea a fost interzisă în România, în anul 1937, sub regimul autoritarist al lui Carol al II-lea. Odată cu venirea la putere a comunismului legile s-au înăsprit iar articolul 200, care pedepsea cu închisoarea actele homosexuale, a fost păstrat încă şase ani după căderea lui Ceauşescu. Asta până când prea mai mulţi membrii ai comunitaţii gay au fost abuzaţi şi - sub presiunea Consiliului Europei şi a societăţii civile - articolul a fost modificat în 1996 şi ulterior anulat în 2001.

Tot de atunci au început şi Marşurile pentru normalitate organizate de Noua Dreaptă ca răspuns la paradele gay. Ultimul de acest gen a avut loc în Bucureşti pe 4 iunie. În timp ce homosexualii nu se sfiesc să recunoască în faţa lumii întregi faptul ca sunt diferiţi, cei împotriva lor îi consideră anormali. Mai mult de atât ei se consideră o majoritate discriminată susţinând că homosexualitatea nu ar trebui să fie acceptată din punct de vedere moral. Cei de la Noua Dreaptă spun pe blogul oficial că "România se consideră un stat democrat dar prin faptul că permite promovarea homosexualităţii în public discriminează marea majoritate a cetăţenilor care sunt creştini". Nici Biserica nu este de acord cu comunitatea LGBT raspândind ideea că homosexualii vor ajunge în iad.

Organizaţia Accept, care susţine comunitatea LGBT, susţine însă că nu se poate vorbi despre democraţie într-o ţară care incriminează orientarea homosexuală. Pe 17 iunie ONU a publicat un raport în care îşi exprimă îngrijorarea faţă de această problemă globală: discriminarea survenită în urma orientării sexuale.

Organizaţia Naţiunilor Unite apără oficial comunitatea LGBT şi consideră discriminarea acesteia o problemă globală. Printre statele susţinătoare se numără SUA, UE, Brazilia şi alte ţări din America Latină. Împotrivă sunt în principal statele estice începând cu Rusia, Polonia, Belarus şi co