Iniţiatoarea "Primăverii arabe”, care a dat tonul revoltelor împotriva dictatorilor din ţările arabe, Tunisia trebuia să fie şi primul exemplu de democraţie. Zis şi făcut, dar ... degeaba. Luni, la primul proces împotriva fostului dictator tunisian, Ben Ali şi a soţiei lui, Leila Trabelsi, instanţa a hotărât că fostul cuplu prezidenţial din Tunisia trebuie să ispăşească o pedeapsă cu închisoarea de 35 de ani şi să plătească pentru ce-a furat de la gura poporului (deturnare de fonduri, în termeni juridici) "numai” 45 de milioane de euro.
La prima vedere, toate bune şi corecte, dar de neaplicat, pentru că cei doi condamnaţi lipsesc cu desăvârşire. Cu alte cuvinte, "prinde orbul, scoate-i ochii !” Despre Ben Ali şi fosta "Primă Doamnă” a Tunisiei, "rezultată” din coafeză, se ştie că s-au refugiat în Arabia Saudită de frica poporului răzvrătit, deşi el, patriot până în măduva oaselor, se smulgea din braţele ei autoritare când venise avionul să-i ridice pe şest şi să-i ducă la adăpost, până când ea a pus piciorul în prag şi i-a poruncit ferm : "Urcă imediat, idiotule, vrei să ne omoare!” ...
Din Arabia Saudită, Ben Ali le-a făcut cu mâna judecătorilor înaltei instanţe tunisiene democrate. Ba chiar i-a transmis prin avocatul său libanez, Akram Azoury, că este nevinovat şi că a fost "indus în eroare” de către un aghiotant de-al său când a fugit din ţară, spunând că ştia că va fi dus în cu totul alt loc, şi nu că va fugi peste graniţă. De altfel, avocatul le-a râs ieri în faţă instanţelor tunisiene după ce acestea au pronunţat sentinţa împotriva celor doi "înalţi” clienţi ai lui : "Este o glumă. Nici un tribunal din Europa nu poate recunoaşte acest proces”. Avocatul a mai spus că îşi va sfătui clienţii să părăsească Arabia Saudită şi să plece într-o ţară a Uniunii Europene, unde ar putea beneficia de imunitate împotriva extrădării.
Un al doil
