Există liber arbitru dacă mintea noastră este un mecanism neuronal determinat cauzal? Este râsul un efect al selecției naturale la nivelul minții? Poate filozofia să rămână izolată de știintele naturii? Filozoful Daniel Dennett Dennett a abordat aceste întrebări cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității București.

Daniel Dennett, unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai filozofiei minții, și-a prezentat ideile cu ocazia inaugurării programului de științe cognitive Open Mind din cadrul Facultății de Filosofie a Universității București. Profesor de filosofie si co-director al Centrului pentru Studii Cognitive din Universitatea Tufts din Statele Unite, Dennett face parte dintre susținătorii orientării evoluționiste în înțelegerea gândirii și a comportamentului uman.

În discursul de acceptare a titlului de Doctor Honoris Causa, filosoful american a pledat pentru o imbinare a relevanței teoretice cu rigurozitatea academică. Pentru Dennett, locul filosofiei nu este în turnul de fildeș, departe de alte discipline, ci la frontiera extremă a cunoașterii științifice, acolo unde se descoperă care întrebări merită răspunsuri: ”dacă ceva nu merită făcut, nu merită făcut bine”. În spiritul umanist al filosofiei analitice integrate în știință și lumea reală, sfatul său pentru studenții prezenți în sală a fost să testeze relevanța proiectelor lor în afara cercurilor filosofice, cu prieteni și colegi, pentru a evita teoretizarea minoră și speculația ermetică.

Autor al unor cărți clasice in filosofia minții și evoluționism- Content and Consciousness (1969) , The Intentional Stance (1987) , Darwin's Dangerous Idea (1995) , filosoful american a susținut două prelegeri despre modul în care putem înțelege relația între evoluția biologică și natura ființei umane. Distrugând clișeul filosofului "prăfuit" și ”distrat” (cum