Majoritatea sirienilor au auzit poveştile despre femeile siluite de soldaţi. Totuşi, nimeni nu pare să ştie cine sunt femeile sau unde locuiesc. S-a creat, într-adevr, o tabără de refugiaţi în Turcia, unde au fost adăpostite? Sunt poveştile reale?

O mărturie tulburătoare: "Sunt sigură că nu sunt singura"

"Soţul meu a plecat de acasă, să meargă la înmormântarea uneia din rudele noastre. Nici părinţii mei nu erau acasă. M-am dus cu băiatul meu să-i vizitez. Nu i-am găsit acasă, aşa că m-am întors acolo, să-i aştept pe toţi. Băiatul meu plângea, aşa că m-am dus în camera lui să-l alin şi să-i citesc din Coran. Cineva bătea la uşă. Am crezut că veniseră părinţii mei.

În schimb, când am deschis uşa, erau cinci bărbaţi înarmaţi. Au intrat înăuntru şi m-am întrebat dacă ascundem arme. I-am răspuns că suntem foarte săraci şi nu avem nici arme şi nici altceva. Au început să fie violenţi. Mi-au prins copilul şi m-au ameninţat că îl măcelăresc. I-am repetat cuvintele de mai înainte: nu avem nimic de ascuns. Au răvăşit casa şi au aruncat cu lucrurile. Mi-au scos hijabul. Ne-au ameninţat din nou. Apoi, unul dintre ei mi-a scos hainele şi m-a violat. Cu copilul meu de faţă. Apoi, şi ceilalţi patru.

M-am plândus lui Allah despre ce mi-au făcut, este singurul care mă poate mângâia. Vreau ca oamenii să ştie. Vreau ca lumea să ştie ce ne fac. Sunt sigură că nu sunt singura. Sunt sigură că şi alte femei au păţit asta. Lumea trebuie să ştie!" - această mărturie a fost postată pe Youtube, în 15 mai. Femeia poartă hijabul negru care o acoperă din cap până în picioare şi ţine în mână Coranul.

Pe urmele poveştilor: Nimeni nu ştie nimic

Jurnaliştii de la publicaţia americană Time au încercat să găsescă câteva femei care au trăit aceste experienţe traumatizante.

"Toată lumea a auzit poveştile despre soldaţii sirieni care au siluit femei şi fete. Poveşt