Oamenii care văd un sens în munca lor sunt mai împliniţi decât aceia care muncesc doar pentru a-şi câştiga pâinea. Pe de altă parte muncitorii care câştigă o sumă reprezentativă de bani sunt în general mulţumiţi de locul lor de muncă pentru că sunt capabili să îşi asigure un trai lejer, arată publicaţia germană Zeit.

La vârsta adolescenţei tinerii se desprind de stilul de viaţă al părinţilor şi încearcă să îşi dezvolte o identitate proprie. Această fază coincide cu cea în care adolescenţii se hotărăsc asupra unuei slujbe de viitor şi care are loc în perioada liceului. Excepţie de la această regulă sunt tinerii cu părinţi antreprenori care se decid să muncească în cadrul afacerii de familie.

În această perioadă, adolescenţii sunt atraşi de artă în special pentru că mass media le prezintă această zonă într-o postură fermecătoare. Totuşi, o dată cu finalizarea studiilor apare întrebarea care slujbă este cea mai serioasă şi care se potriveşte cel mai bine propriei identităţi?

Evoluţia locurilor de muncă

Tinerii pot alege astăzi între mai multe stiluri de viaţă. Dacă în perioada de după război oamenii simţeau nevoia de siguranţă în ceea ce priveşte asigurarea traiului, la sfârşitul aniilor '60 a urmat perioada în care angajaţii simţeau tot mai mult nevoia de auto-realizare. Apoi au apărut job-urile în domeniul social şi creativ. Odată cu asta femeile au lăsat mătura, au început să iasă din bucătării şi să muncească pe cont propriu. Nevoia unui loc de muncă s-a dizolvat, în schimb s-a dezvoltat dorinţa de a face ceva util şi în acelaşi timp de a fi asigurat din punct de vedere material.

Deşi există mai multe lucruri care participă la realizarea senzaţiei de împlinire în viaţă, societatea etichetează un om împlinit ca fiind o persoană care are o carieră de succes. Oamenii care se opun stilului de viaţă în care un partener de vis, o locuinţă de