Actorii David Kozma şi Romulus Chiciuc sunt doi artişti români naturalizaţi în Finlanda. De curând au revenit în ţară, la Festivalul Atelier de la Baia Mare unde au prezentat spectacolul „Finnphonia no. 5.0", o stranie „simfonie" pe texte lirice finlandeze în regia lui David şi pe muzica lui Romi.
Prima lor vizită în patria de adopţie au făcut-o cu ocazia unui turneu al trupei Teatrului „Andrei Mureşanu" din Sfântu Gheorghe cu faimoasa montare „Trei surori", în regia lui Radu Afrim. În ţara aceea atât de specială şi-au cunoscut viitoarele soţii şi cum, dragostea este motorul care duce lumea mai departe (în cazul lor chiar foarte departe), s-au mutat cu arta lor cu tot în rucsac în acel colţ de Europă. Din fericire, nu au renunţat la teatru, ba chiar şi-au desăvârşit cariera. Despre cum arată viaţa unui actor român în Finlanda, am vorbit şi noi cu cei doi artişti care au făcut drumul de la Sfântu Gheorghe la Helsinki via Moscova celor trei surori.
David, cum ai devenit patriot finlandez?
David Kozma: Nu, nu cred că am ajuns patriot finlandez. Aşa ţi se pare?
Păi, dacă ne luăm după Nichita Stănescu, cel care spunea „patria mea este limba română", şi dacă analizăm spectacolul tău bazat pe poeme finlandeze, cam aşa par să stea lucrurile.
D.K: În cazul meu e mai greu. Patria mea nu a fost nici limba română, nici cea maghiară şi nu este nici limba finlandeză.Cred că eu încă îmi mai caut propria patrie şi propria „limbă" în care încerc să mă regăsesc pe mine. Finlanda despre care e vorba în spectacol este doar Finlanda mea care nu e Republica Finlanda, cea de pe hartă. Este, dacă vrei, sentimentul meu de „Finlanda" care n-are aporape nici o legătură cu sentimentul finlandezilor despre ţara lor.
La fel de special în peisajul artistic al acelei ţări este şi teatrul vostru?
D.K: Absolut. Eu când am plecat din ţară eram pregătit să nu
