Deciziile luate de Curtea Constituţională privind declararea ca neconstituţională a unor articole din proiectul legii de revizuire a Constituţiei nu fac decât să demonstreze, o dată în plus, că se impune modificarea Constituţiei, pentru că, iată, s-a ajuns în situaţia ca legea fundamentală a ţării să îi acorde C.C.R. autoritatea de a bloca însuşi procesul de reformare a Constituţie.
Printre prevederile cărora Curtea Constituţională le-a decis neconstituţionalitatea, unul vizează dreptul de proprietate privată unde, în noua formulă, este menţinută prevederea potrivit căreia nu poate fi confiscată averea dobândită legal, dar nu mai e prezumat caracterul licit al dobândirii averii.
Decizia C.C.R. stârneşte revoltă, nu şi mirare. Era de aşteptat că subiectul va provoca angoase şi resentimente printre reprezentanţi ai tuturor celor trei puteri ale statului. Pentru a anticipa această decizie era suficient să privim în urmă cu câţiva ani, la traseul pe care l-a parcurs legea privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate, al cărei rol fusese gândit iniţial ca fiind acela de a scoate averile nejustificate din zona gri şi a le dovedi, dacă era cazul, apartenenţa la zona neagră. Odiseea A.N.I. a început în 2005, când Monica Macovei, pe atunci ministru al Justiţiei, a trimis Guvernului un proiect de lege privind înfiinţarea A.N.I. La foarte scurt timp, a fost retras sub pretextul negocierii cu partenerii de coaliţie. După aproape un an, însă, în care nu se întâmplase nimic, a reintrat în dezbaterea Executivului, însă numai la presiunile U.E. Proiectul a mai zăcut, însă, câteva luni la Guvern, fiind trimis la Parlament abia după ce expirase termenul-limită pentru adoptarea legii. După cât timp şi în ce formă a ieşit din Parlament este deja istorie. Cu chiu cu vai, A.N.I. şi-a intrat în pâine, însă în iarna l