Sunt popoare care isi cunosc istoria si o accepta asa cum a fost, sunt popoare care isi cunosc istoria si nu o accepta asa cum a fost si sunt popoare care nu isi cunosc istoria, deci nu au ce accepta sau nega; in acest fel lucrurile sunt dezbatute dupa ureche sau dupa traditiile orale transmise in mii de feluri.
Perioada 23 august 1944 – 3 ianuarie 1948 este poate una dintre cele mai albe pete din istoriografia romaneasca. Nu ca nu s-a scris, bineinteles ca s-a scris din trei colturi ale ringului romanesc – rosu, albastru si verde. Nu exista insa istoria scrisa din coltul gri, cel adevarat, care povesteste istoria fara sa o comenteze, asa cum a fost – fapte. Simple fapte, fara pasiunea politica si interpretarile mitologice de care bineinteles are nevoie orice popor, dar care nu pot fi valabile din punct de vedere al faptelor care s-au petrecut.
Probabil ca nu as fi scris acest articol daca ieri Basescu nu ar fi avut iesirea la interviul pe b1Tv. Deplor iesirea si limbajul suburban, nu si faptele despre care a vorbit Basescu. Nu se poate spune ca relatia Basescu – Casa Regala este una fara sentimente si resentimente, nici faptul ca evenimentul de ieri nu se datoreaza unui prea mare respect reciproc si in sfarsit nici nu se poate nega lipsa de tact de care a dat dovada Casa Regala in relatiile cu Presedintele Romaniei in perioada Basescu.
Nu am nici o vointa de a transforma acest blog intr-unul istoric (am deja unul), dar cred ca sunt aspecte care trebuie puse in atentia opiniei publice pentru a nu transforma lucruri serioase intr-o discutie de gen “ba pe-a ma’tii”. In biografia formala a regelui este scris ca: Regele Mihai a organizat la 23 august 1944 arestarea lui Antonescu. S-a opus guvernelor prosovietice din anii 1945-1946. A fost constrâns să abdice la 30 decembrie 1947. Trei propozitii, trei jumatati de adevar!
Generalul Constantin Sănă
