Luna iulie marchează două momente - cheie în relaţiile uneori chinuitoare ale Americii cu Asia. Unul este începutul sfârşitului pentru războiul de aproape un deceniu din Afganistan - cel mai lung război din istoria Statelor Unite -, preşedintele Barack Obama anunţând primele retrageri de trupe. Al doilea moment este împlinirea a 40 de ani de la misiunea secretă a lui Henry Kissinger la Beijing, un punct de cotitură în Războiul Rece şi primul pas pe calea spre modernizarea Chinei - la vremea respectivă însă, un imens şoc pentru Asia, în special pentru Japonia.

Spectrul retragerii din Afganistan aduce aminte cel puţin unora dintre asiatici de un al treilea eveniment, şi mai traumatizant: plecarea haotică a americanilor din Saigon în aprilie 1975. La vremea respectivă, dezastrul părea că prefigurează o retragere americană mai largă din Asia, cu un public american obosit de război şi în căutarea prezumtivului confort oferit de izolaţionism. Nervozitatea de acum a asiaticilor există nu doar fiindcă izolaţionismul pare să câştige din nou teren în America, dar şi pentru că stabilitatea din Afganistan rămâne un semn de întrebare, iar puterea Chinei e în plină ascensiune pe fondul absenţei oricărui consens sau eşafodaj instituţional pan-asiatic.

America s-a retras într-adevăr în cochilia sa după căderea Saigonului. Neglijarea situaţiei din Afganistan după retragerea sovietică din 1989 a dus la haos, iar Al Qaeda era cât pe ce să pună mâna pe întreaga ţară. Nu este aşadar nici o surpriză că mulţi lideri asiatici se întreabă cât de implicată va rămâne America o dată ce trupele sale părăsesc Afganistanul. Poate la fel de important este că mulţi discută în Asia despre capacitatea regiunii de a se auto-reechilibra în cazul unei reduceri a prezenţei militare americane.

Din fericire, ministrul american al Apărării, Robert Gates, a dat asigurăr