Cum poate avea succes sau mai degraba cum poate rezista literatura vremurilor atit de agitate pe care le traim? Show-urile, cancan-urile politice, violurile, crimile, divorturile vedetelor, vendetele dintre institutii si partide, dintre diverse grupari si clanuri, descinderile mascatilor la vami sau in alte locuri etc., etc., mediatizate si manelizate pina la isterie, pina la psihoza in masa, domina viata noastra publica. Apoi vin la rind cutremurile, incendiile, inundatiile, revolutiile si razboaiele si alte cataclisme de ordin natural, moral sau social, transmise cu lux de amanunte pe micul ecran ne fac sa credem ca traim in mijlocul unui virtej de nebunie generala, a unui sfirsit de lume, ajunsa in pragul unei autodistrugeri iminente... E lesne de inteles ca intr-o astfel de marasm, omul nu mare timp pentru poeti si poezie. Intr-adevar, dupa cum am vazut la maraton, dar si la congres, astazi poezia se citeste intr-un cerc din ce in ce mai selectiv. O citesc doar initiatii. Doar cei care o scriu. Si totusi exista si poeti care au reusit sa sparga zidul turnului de fildes in care s-a autoclaustrat poezia si literatura in general. Fenomenul nu tine neaparat de prezent. Nici in perioada optzecista poezia nu era cunoascuta de marea masa. Exista atunci insa un interes mai mare pentru literatura, pentru cartea scrisa, pentru cultura in general. De pe atunci unii autori au incercat sa scoata poezia in strada, dar fara folos. Ei au schimbat modul de a scrie poezie, imbracind-o intr-o haina obisnuita, dar nimeni nu s-a repezit sa guste astfel de literatura, si ea a ramas inchisa in acelasi cerc. Altii si-au dat poalele hainei peste cap, aratind multimii cu ce sint imbracati pe dedesubt. Tendinta aceasta voyerista in zilele naostre a devenit un fenomen obisnuit. Voyerismul si abuzul de pornografie nu mai socheaza pe nimeni. Lumea s-a obisnuit cu el. Il practica atit autorii