Dorin Spineanu Exista dimineti în care sunt cetateni putini care mai merg si la culcare. Printre ei, regele catelelor maidaneze, Apostol de la Salubris, care mai da cate o raita, cate-o haita, prin parcul Copou ca sa vaza daca Spineanu a fost muscat de popou sau nu. Deja dupa cum stie domnia sa, am fost zdravan sfartecat la pulpa dreapta de un maidanez oarecare, dar nu bag mana-n foc ca nu era o maidaneza geloasa pe un scriitor care-l înjura pe dl Apostol foarte tare.
M-am saturat de spitalul de infectioase, infestat de maidanezi, dar mai ales de cretinezi, m-am saturat de tot sistemul sanitar din Romania, care-i gata colapsat (si stiu ce spun - azi noapte am umblat prin sase clinici si doua spitale foarte mari si am gasit întelegere doar pentru ca, într-un material anterior, înjurasem de mama focului niste tarfe de la UPU, care nici nu se uitau la pacientii lor). Aia stateau cu orele acolo, cu ochii goi, oameni veniti de la tara, fara nici o posibilitate de aparare în fata agresivitatii paznicilor, infirmierilor, asistentelor, ingrijitorilor, doctorilor rezidenti si doctorilor, oricum i-o fi chema. Daca nu ma chema Dorin Spineanu si nu i-as fi înjurat într-un articol precedent, nu mi-as fi primit nici macar buletinul înapoi, pe care chipurile îl pierdusem la ultima internare, nici n-as fi beneficiat de un tratament de valoare. Valoare care în alte tari se cheama N-O-R-M-A-L-I-T-A-T-E.
Pana la urma am ajuns la Nefrologie, la Parhon, mi s-a spus ca am un soi de blocaj renal foarte nasol, dar chiar cu riscul de a da în primire în fata apartamentului Ilincai, daca nu am conditiile pe care mi le doresc ca om civilizat într-o Europa civilizata, într-o lume civilizata, atunci mai bine crap. Sper ca v-ati dat seama ca acesta nu este textul unui om disperat, ci al unuia care-si doreste pentru toti un tratament egal, demn, uman în care sa nu existe plecaciuni
