Se închină soţiei mele, Michaela, artist plastic, apusă la vârsta de 63 de ani
Moto: „Sunt douăzeci de ani şi încă unul... N-aş vrea niciunul să i-l dau minciunii...”
(N. Labiş, 3 dec. 1956)
La 70 de ani şi încă unul
potcoava coaptă-ncepe-ncet să cadă
iar vinul putrezeşte trist în cadă
pe când mă-năbuşă fierbând destinul
măselăria s-a carbonizat
am ochii goi ca două stinse parce
pruncul plângând în mine se întoarce
şi mă descoperă canonizat...
Tu pui răsadurile morţii-n spini
răsare-n urmă gheară-n altă gheară
tu luptă-te-n lupoaica ta ursară
şi îmi presează oasele în crini –
la levitaţia dintâi de astă seară
la 70 de ani şi încă-o vară...
11 mai 2011
Gheorghe Istrate
Se închină soţiei mele, Michaela, artist plastic, apusă la vârsta de 63 de ani
Moto: „Sunt douăzeci de ani şi încă unul... N-aş vrea niciunul să i-l dau minciunii...”
(N. Labiş, 3 dec. 1956)
La 70 de ani şi încă unul
potcoava coaptă-ncepe-ncet să cadă
iar vinul putrezeşte trist în cadă
pe când mă-năbuşă fierbând destinul
măselăria s-a carbonizat
am ochii goi ca două stinse parce
pruncul plângând în mine se întoarce
şi mă descoperă canonizat...
Tu pui răsadurile morţii-n spini
răsare-n urmă gheară-n altă gheară
tu luptă-te-n lupoaica ta ursară
şi îmi presează oasele în crini –
la levitaţia dintâi de astă seară
la 70 de ani şi încă-o vară...
11 mai 2011
Gheorghe Istrate