Foto: Tudor Cireş / Jurnalul Naţional Dacă ajungeţi la Mânăstirea thassiotă Panagouda, cea în care este pictat Sfântul Hristofor cu cap de câine, nu cumva să-l fotografiaţi! În Grecia, fotografiatul, în interiorul bisericilor, e considerat blasfemie.
Insula grecească din Egee cea mai apropiată, ca distanţă, de noi, românii, cea care face posibilă unitatea de timp şi spaţiu, 24 de ore, a unei zile de vacanţă cu plecare din Bucureşti, este Thassos. De pe malul de sud al pământului azvârlit în mare de zeii olimpici am văzut, într-un amurg, Athosul mistic. Athosul veghează asupra mânăstirilor ortodoxe din Insula Thassos, unele dintre ele închinate Marei Lavre athonite, ascunse printre măslini seculari şi marmure din care, cândva, Fidias îşi alegea material pentru statui.
Nu departe de golful de la miazăzi, unde turiştii îşi întind cearşaful de plajă pe cioburile arheologice ale unei cetăţi ce mistuie-ntr-însa legenda misterioasei prinţese Aliki, se află Mânăstirea Ortodoxă a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (Arhanghelos). Aici se păstrează o parte din Sfântul Cui, folosit la crucificarea lui Iisus Hristos. Sfânta relicvă este îmbrăcată în pietre scumpe şi aşezată într-o casetă specială, pelerinii putând să sărute pironul pe care a curs Sfântul Sânge. Întâmplător sau nu, prietenii cu care am călătorit spre mânăstire dinspre frumoasa staţiune maritimă Limenaria (aflată în sud) au adunat, din drum, nenumărate cuie de diferite dimensiuni şi vechimi, semn că obiceiul locului este de a lăsa, neîntrerupt, urme pilduitoare despre biruinţa credinţei asupra fierului.
Mai jos de mânăstire, lângă mare, se ascunde un izvor cu apă sfinţită, într-o peşteră. Povestea e următoarea: în timpul ocupaţiei otomane, credincioşii creştini au continuat să viziteze biserica Arhanghelului. Turcii, observând credinţa oamenilor şi miracolele Sfântului, au trimis nişte
