Cand treaba mergea, niciun Guvern nu s-a aratat interesat de reglementari mai eficiente in domeniile in care lucrurile puteau scapa de sub control. Lupta cu evaziunea era un fel de joc de Darts. Cand criza a venit, autoritatile publice au realizat ca stateau pe butoaie cu pulbere si au inceput sa caute rapid cai de salvare. Fiecare a indreptat tulumbele catre zonele cele mai vulnerabile: protectia sociala, investitii, cercetare samd. Cele mai destepte si-au recladit intreaga arhitectura, scrie Dan Popa pe blogul lui
Unii au reformat modul de cheltuire a banilor de la buget in vreme ce altii s-au uitat cum sa isi creasca veniturile. Deciziile legate de chibzuirea cheltuielilor sunt cu atat mai importante cu cate in general acestea au tendinta de crestere. In medie, in 1961 focus programe consolidare Foto: Hotnews
guvernele cheltuiau cam 30% din PIB. Acum procentul e la 45%.
Drept e ca eficacitatea acestor masuri a depins insa si de un alt indicator. Gradul de incredere al populatiei in intentiile guvernelor. In Europa, cel mai ridicat nivel al increderii in capacitatea de reformare il are Luxemburgul. Guvernantii de acolo cand zic ca fac una, apoi o si fac. La polul opus e Estonia, Ungaria si Japonia.
Ca sa eviti derapajele mari, trebuie sa cheltui. Partea proasta e ca veniturile ti se imputineaza si nu mai e de unde scoate banul. Cand economiile duduiau, deficitele structurale erau date uitarii. Dintr-o data, ele au devienit Mastera cea cruda si rea. În medie, deficitul bugetar în statele OECD a fost de 5,6% în 2010 faţă de 1,3% în 2007. Datoria publica era in 2010 in medie (tot in zona OECD) de 74,2% din PIB, fata de 55,6% în 2007 .
Pentru unele ţări, un nivel ridicat de datorii au dus la probleme de solvabilitate fiscala, manifestata prin creşteri mari ale ratei dobânzii la obligaţiunile suverane şi la declasificari ale agenti
