Este greu de crezut ca motivatiile presedintelui, reluate apoi de personaje reprezentative ale conducerii PDL in legatura cu necesitatea reorganizarii administrativ-teritoriale a tarii comporta un exces de sinceritate. Ca de altfel si lamentatiile Opozitiei pe aceeasi tema sau vaietele UDMR privind atentatul la identitatea etnica a ceea ce Uniunea numeste "Tinutul Secuiesc". Intr-o traducere mai fidela: "pamantul secuiesc".

Toate partile implicate, cum s-ar spune, una vorbesc si alta fumeaza, adica se intrec vartos in exercitii de ipocrizie politica in care adevaratele motivatii sunt mestesugit escamotate prin invocarea unor principii in aparenta onorabile si plauzibile. Sa vedem!

Intr-o zi, pe nepusa masa, ne-am pomenit cu Traian Basescu enuntand necesitatea imperioasa a restructurarii administrative mai sus mentionate, aproape imediat si aproape neconditionat, cu termen de aplicabilitate urgenta, fara ragaz de cugetare, de analiza, de dezbatere publica si mai ales fara ipoteza luarii in consideratie a unor previzibile obiectii.

Momentul ales este putin dupa ce se inaugura cu surle si trambite asa-zisa reprezentanta a "Tinutului Secuiesc" de la Bruxelles, o reprezentanta care are un indicibil parfum de ambasada "in nuce". A unei zone care aspira la o autonomie tot mai suspecta.

Desigur, marfa este ambalata corespunzator. Intentia regionalizarii a fost enuntata si altadata si imbratisata de multa lume. De principiu o reforma administrativa este de dorit. Absorbtia fondurilor comunitare ar fi facilitata. Birocratia si clanurile transpartinice ar primi o lovitura strasnica etc.

Dar de ce atata graba? De ce pe nemestecate? De ce acum, cand starea finantelor nu prea ne ingaduie asemenea miscari ample si cu costuri ametitoare? De ce sa aneantizam vechile judete, cu pretul probabil al adancirii decalajelor dintre