Chiar dacă noţiunea de convenţie civilă nu este nouă, definiţia acesteia produce în continuare nelămuriri cu privire la situaţiile în care poate fi aplicată, la avantajele, dezavantajele sau riscurile pe care le-ar putea întâmpina cei care acceptă sau aplică această formă de remunerare, potrivit fiscalitatea.ro.

De reţinut că raporturile între părţi nu sunt de angajat/angajator, ci de beneficiar/prestator. Această formă de angajare este destul de folosită de antreprenorii din România deoarece angajatul nu beneficiază de niciun drept din următoarea categorie: asigurări sociale, asigurări de sănătate, şomaj, concediu medical, concediu de odihnă, precum şi alte drepturi incluse prin lege în contractele colective de muncă la nivel de ramură sau la nivel de unitate. Această opţiune este însă de înţeles atunci când vine vorba de beneficiarul de servicii care se bucură de o economie a costurilor muncii de aproximativ 30%.

Situaţiile în care se poate utiliza convenţia civilă sunt destul de restrânse ca număr şi respectă următoarele condiţii:

prestaţia este delimitată în timp pentru o lucrare sau un proiect; prestaţia nu are un caracter continuu sau permanent; serviciul prestat nu face parte din domeniul de activitate principal al firmei. Impozit de 16%

În ceea ce priveşte sistemul de taxare, convenţia civilă este supusă unui impozit de 16%, cu reţinere la sursă. Suma netă este destinată prestatorului, iar beneficiarul are obligaţia de a declara şi de a vira impozitul aferent. În acelaşi timp, beneficiarul trebuie să realizeze pentru prestator "Adeverinţa privind venitul realizat" pe anul precedent şi să o elibereze până la data de 28 februarie a anului următor. Tot acesta va mai depune la Fisc declaraţia 205 privind impozitul reţinut la sursă, pe beneficiari de venit.

Dezavantajul convenţiei civile este că, în orice moment, aceasta poat