Urâtul din lumea celor sfinte nu e ro­dul întâmplării, ci al tranzacţiilor pe bani mulţi. Mercedesurile fac legea. Dau tonul preţului la înmormântări, dau strălucire termopanului şi mar­mu­rii de Italia. Cu BMW-ul-dric in­tră în capelă, cu Audi se propteşte în pro­naos, lipit de Domnul. Individul pri­copsit peste noapte, interlopul şi po­liticianul, care se bat pe umăr cu Dum­nezeu, fac pulbere bruma de mo­ra­vuri abia respirabile. La poalele ca­pe­lei, în fumul grătarelor şi cu da­mi­ge­nele pe capotă, îşi arată maioul cu muşchi, omagiind etilic memoria decedatului.

La locul de veci triumfă plasti­cul, faianţa, termopanele şi vigoarea insului bine hrănit. În biserici, icoa­ne­le tradiţionale sunt icoanele cu le­duri fabricate în China. Timpurile se trag după setea de modernizare a ghiolbanului de ultimă oră.

Kitsch-ul a devenit chici şi pare o chestie de bine, care prosperă, fiind­că, vorba unui meşter de termopane din Pantelimon, trebuie să ne mo­dernizăm.

Şi nici nu ştii ce e mai chici: ca­vo­ul impunător cu marmură neagră, fa­ian­ţă, gresie de îmbogăţit "distins" sau cavoul cu termopane, plin de flori de plas­tic, crucifixe fosforescente, rafturi de marmură, telefon mobil, gresie şi faianţă ca la baie?

Dacă eşti sărac şi n-ai idei de mii de euroi, faci o înmormântare cu ce apuci şi o colivă din te miri ce. Cu pen­sia acoperi un parastas. Astea-s vre­murile. O fi slujba de în­mor­mân­tare gratuită, dar ce iese în afara cu­vân­tu­lui Patriarhiei te seacă la inimă. 2.000 de euro o înmormântare de­cen­tă. Nici să mori, nici să trăieşti.

Golăneala te striveşte cu scârba ei. De Rusalii, românul cu datorii la CAR se strecura cu sfială să nu ia praful de pe maşinile greţoşilor cu cefe groa­se şi bermude tărcate, care în­cin­se­se­ră beţia în fumul grătarelor, dând ci­mi­­­­tirului miros de târg şi afu­mă­tu­ră. E prea