"Nouă din zece oameni se plimbă la suprafaţa existenţei; ei nu trăiesc, ei nu simt... adică aş spune că ei nu trăiesc esenţialul. Poate că citesc şi scriu, vorbesc, dar nu trăiesc o adevărată experienţă. Trebuie să trăiţi lucrurile, numai în acel moment ele vor rămâne în voi pentru veşnicie. Da, numai lucrurile ce le veţi putea lua cu voi nu se vor putea şterge din memorie, chiar şi după moarte, ele vor rămâne veşnic verificate de voi înşivă, de propria voastră existenţă, de sufletul, de inima voastră", spune maestrul Omraam Michel Aivanhov ("Viaţa psihică; elemente şi structuri"; ED. Prosveta). Nouă din zece oameni trăiesc în exterior, asta spune maestrul. Nouă din zece oameni nu-şi dau seama că viaţa interioară, sentimentul, gândul, emoţia, ceea ce se întâmplă în lăuntru are putere cu adevărat, are putere de adevăr. Nu contează dacă omul îşi imaginează că-l urmăreşte un tigru sau dacă îşi imaginează doar că este persecutat; stresul lui este real. Ceea ce se întâmplă în el devine mai real decât orice s-ar întâmpla în realitate. A trăi în profunzime, în adâncimea propriei tale existenţe înseamnă a înţelege, a şti şi a observa continuu că ceea ce trăieşti în interiorul tău este esenţial.
Sigur că legile şi lumea încearcă să te convingă că realitatea exterioară este mai puternică decât trăirea ta. Că ceea ce vezi în lume, în afară înseamnă mai mult decât ceea ce vezi în tine. Vin legiuitorii şi încearcă să facă legi prin care-ţi distorsionează încă mai profund, mai grav ideea despre ce înseamnă suflet, căci legile pun uneori şi sufletul pe locul şapte, dacă nu cumva urmăresc inconştient să-l desfiinţeze. Aşa am văzut ieri că pare a sugera un nou Cod Civil, care vine cu reglementări privitoare la căsătorie şi la concubinaj. Mi s-a părut că aceste legi chiar fac din relaţia dintre bărbat şi femeie un soi de instituţie, în interiorul căreia n