Spiritul de comerciant al românului, de la vlădică până la opincă şi invers, a stabilit preţurile pe suflet, de la naştere până la moarte. Costă mult să trăieşti în România, dar şi mai mult costă să treci tradiţionalele "praguri", trei la număr: naşterea, nunta şi moartea. Ultima este şi cea mai "ofertantă" pentru comercianţii de kitschuri care profită întotdeauna de nevoia românului de a respecta un cult al morţilor şi nişte "reguli" despre care nu mai ştie nimic, dar simte nevoia să li se supună.

Aşa se transformă, pe de o parte, dricul în limuzină, cortegiul funerar în alai, sicriul în garsonieră confort I sporit şi cavoul în vilă cu turnuleţe şi termopane, iar, pe de altă parte, florile, prosoapele, farfuriile, paharele şi icoanele în figurile de plastic roz, cu luminiţe. Că tot românu’, indiferent de etnie, i-ar cere broscuţei fermecate din spatele casei – dintr-un banc celebru – să-l facă "tare-n tenis" şi cu "mult-aur", iar aşa să rămână, dacă se poate, şi după moarte, şi cât mai multă lume să poată să-i admire "performanţele".

Cum se alege praful de stilul românesc

Pe de altă parte, comercianţii de kitschuri şi prestatorii de servicii din acelaşi domeniu se scuză, explicând că fac şi ei ce se cere pe piaţă, ca să aibă comenzi şi să rămână "în top". "Păi, ce să facem şi noi... ne adaptăm. Că astea sunt materialele la modă şi e mai frumos să punem cu termopan decât cu geamuri simple, nu? Că cine mai vrea cu geamuri acum, când e mai ieftin să-ţi pui termopan? Şi astea ţine, nu e ca alea de trebuie să le schimbi, să le vopseşti că rugineşte de la ploaie", explică nea’ Mihai din Pantelimon, meşter în arta termopa­ne­lor de cimitir modern made in Ro­ma­nia, care se laudă că are comenzi în toată ţara pentru cavouri "mo­derne", cu gresie, faianţă, chiar şi marmură "pă comandă", adusă din Italia. Ba se laudă că a lucrat şi pentru biserici şi pent