Cetatea Ineului şi Cetatea Şoimoş, două locuri din judeţul Arad pe care turiştii vin să le viziteze fără a avea nevoie de promovare pe bani grei, aşteaptă să treacă criza economică ca să fie salvate de la distrugerile inerente la care sunt supuse. Ioan Slavici a făcut o reclamă extrem de bună zonei, chiar prin romanele sale. Primăriile celor două oraşe arădene speră să atragă fonduri europene, care să protejeze cele două cetăţi de distrugeri, astfel încât cele două fortificaţii să fie redate vizitatorilor, aşa cum au fost ele odinioară.

Mihai Viteazul s-a odihnit în Cetatea Ineului

Cetatea Ineului, motiv de campanie electorală pentru toţi candidaţii de la Revoluţie până în prezent, încă nu a fost reabilitată. Oraşul face eforturi substanţiale pentru a-şi conserva trecutul istoric, însă criza economică a afectat mult acest proces. Turiştii vin însă la Ineu, văd cetatea şi spun că este deosebită.

Construcţia unei cetăţi la Ineu a început în secolul al XIV-lea. Prima atestare documentară a unui castelan la Ineu a avut loc în 1472, iar în 1554 cetatea a devenit centru de sangeac otoman. În 22 octombrie 1595, garnizoana otomană de la Ineu a fost silită să capituleze şi cetatea a ajuns în stăpânirea lui Mihai Viteazul, care a trecut pe la Ineu, în drum spre Praga pentru a duce tratative cu împăratul austriac Rudolf, care s-a aliat cu nobilimea transilvană împotriva domnitorului. Legenda spune că Mihai Viteazul ar fi poposit în cetate şi s-a odihnit sub un copac uriaş.

Au venit turcii, care au distrus o parte din edificiu, însă norocul a fost de partea zonei. Gavril Haller, un specialist care a studiat arhitectura militară în Italia, a întocmit planurile de restaurare şi a adoptat soluţii originale adecvate stilului Renaşterii târzii. Cetatea Ineului era compusă din două elemente. Primul, cetatea interioară, care s-a menţinut până în zilele noastre,