Aproape că nu există zi de vară – de la sfârşitul lunii mai până spre jumătatea lui august – fără ca în Malta şi în insula-soră, Gozo , să nu aibă loc una dintre tradiţionalele lor sărbători numite, generic: "festa”. Fiecare orăşel şi sătuc îşi sărbătoreşte sfântul patron, cu mare fast şi, mai ales, cu jocuri de artificii, care adună sute şi mii de localnici şi de turişti, însetaţi de spectacol. O curiozitate – pe care încă nu mi-am putut-o explica – e aceea că sfinţii maltezi par să nu respecte calendarul ştiut. Sfinţii Gheorghe şi Nicolae ţşi fac loc suprinzător în plină vară, Sfântul Ioan Botezătorul e sărbătorit, timp de o săptămână, când într-un sat, când într-altul, iar de ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel unele localităţi ies înn faţă cu alţi mucenici şi arhangheli... Pare că lumea lor e prinsă şi ea în iureşul roţilor de artificii care slobozesc în aer mici rachete luminoase, şuierătoare...
Luna focurilor, sub semnul lui San Gwann
Iunie, cu precădere, e numită "luna focurilor” şi este cea mea bogată în acest gen de "festa malteza”. Sub semnul Sfântului Ioan Botezătorul (San Gwann) – care este unul dintre protectorii insulei, el fiind, după cum se ştie, patronul Cavalerilor Ioaniţi, zişi şi "Cavalerii de la Malta”, care au stăpânit timp de secole insula – se ard haine vechi, care simbolizează "lucrurile” vechi, toate întâmplările trecutului recent care trebuie date la o parte. Focurile se aprind noaptea, la marginea târgurilor. În trecut erau arse, o dată cu vechiturile, şi carcasele animalelor moarte care nu puteau fi mâncate. Azi, ca şi ieri, cei care iubesc cel mai mult jocul flăcărilor sunt copiii. Mai demult, ei se adunau în jurul acestora şi mâncau fructe, roşcove sau... ceapă, privind focul care murea încet. Tradiţia mai spunea că de Sfântul Ioan Botezătorul omul trebuia să îşi lase hainele groase, de iarnă (să nu vă închipuiţi însă
