Unul din sectoarele economice primare cele mai afectate de recesiune rămâne domeniul construcţiilor. În prezent, deşi anumite ramuri economice cum ar fi industria , de care de fapt se leagă uşoara revenire a economiei româneşti, au crescut notabil, industria de construcţii îşi continuă declinul.

Statul reacţionează şi propune pentru stimularea revenirii economice, după modelul Keynesian de combatere a crizei economice, intervenţie masivă în domeniul investiţiei în infrastructură.

Înainte de încerca un răspuns la întrebarea propusă prin titlu, aş vrea sa fac câteva clarificări

Primul comentariu ar fi legat de termenul construcţii. Există o permanentă confuzie de terminologie – construcţii pot însemna infrastructura sau cum e numeşte INS construcţii tehnice

(drumuri, poduri, reţele utilităţi, amenajări hidrotehnice sau de teren) dar si clădiri de diverse feluri (primării, spitale, scoli, universităţi, unităţi militare, aeroporturi). Limba engleză oferă o distincţie mai clară intre “mediu construit” ce include infrastructura – “built environment” şi construcţii/clădiri – “buildings”. Această distincţie este relevantă conceptual dar şi economic. În România – construcţiile de infrastructură, drumurile, amenajările de teritoriu, rămân exclusiv proiecte publice – iar mediul privat se implică numai în zona construcţiilor comerciale, rezidenţiale, industriale.

O a doua idee este legată de natura produsului final al industriei de construcţii. Un produs complex şi de regulă unicat, ce necesită engineering distinct pentru fiecare proiect în parte, o mobilizare financiară substanţiala dar şi la nivel de resursă umană, cu un ciclu de realizare ce se numără în ani şi o durată de viaţă ce se numără în decenii dacă nu secole.

O ultimă idee este legată de natura industriei în sine. Din punct de vedere tehnologic, industria de construcţii este o indus