Reuniunile absolvenţilor au virat în ultimii ani mai mult spre distracţie decât spre ceremonii oficiale. La 10, 20 sau chiar 45 de ani de când am părăsit liceul sau facultatea, un curs festiv şi o petrecere sunt ocazia perfectă să ne punem la curent cu realizările foştilor colegi.

Răzvan Dragoş, 27 de ani, stabilit la Cluj-Napoca, abia aşteaptă să meargă anul viitor acasă, la Satu Mare, pentru a aniversa deceniul care a trecut de la absolvirea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu".

„Dacă se va organiza întâlnirea, normal că mă voi duce, pentru că nu vreau să ratez momentul în care fiecare se va ridica şi va spune ce a realizat în cei zece ani de la terminarea liceului. Practic, sunt curios unde au ajuns tocilarii şi unde au ajuns cei care n-au prea fost prieteni cu şcoala. E interesant să afli cum i-a ajutat în viaţă pe unii şi pe ceialţi modul în care s-au raportat la şcoală. Singura emoţie pe care o am e să nu cumva să nu recunosc pe cineva", povesteşte Răzvan, blogger la www.tvdece.ro. Şi pentru că e pasionat de internet, tânărul şi-a propus să facă liveblogging, adică să-şi transmită în timp real impresiile de la întâlnire pe internet.

Confirmări şi infirmări

Interesat de reîntâlnirea cu colegii a fost şi Ionuţ Codreanu, 29 de ani, originar din Petroşani, care a corespondat intens pe e-mail, timp de câteva săptămâni, cu foştii colegi de la Liceul teoretic „Mihai Eminescu". A contribuit la alegerea meniului de la restaurant şi chiar a mers la cumpărături cu prietena pentru a achiziţiona o rochie nouă în cinstea evenimentului, petrecut acum două săptămâni.

„Nu e nimic rău când nişte oameni se întâlnesc după un secol. Chiar avem nevoie de astfel de evenimente. În aceste momente se instalează nostalgia, ne alintăm, zâmbim mult, deci totul ar putea fi minunat. Extazul este însă mereu bruiat de închirierea sălii, meniuri, cadouri pentr