Continuă alergarea pisicii. Tot mai multă lume urmărește pista Regele Mihai și tot mai puțini sunt interesați ce se întâmplă cu Harcom ( Harghita, Covasna, Mureş). Se pare că obiectivul a fost atins. Presa , intelectualitatea, opoziția, toată lumea s-a aruncat după piatra aruncată în fântână de Băsescu. Mamă, ce de cercuri. Sunt cerute păreri de la istorici, unii aleg ocazia să se lepede de Satana, după ce o perioadă au jonglat cu alcoolul puterii și la propriu și la figurat. Până și domnul Vladimir Tismăneanu, tatăl condamnării comunismului la comandă Băsistă, forțat de insistența presei, se simte nevoit să blameze forma, dar nu conținutul declarației domnului Băsescu.
Domnul Cristoiu, la rândul său, se simte obligat, așa din conștiință profesională, să declare că nu a fost nimic premeditat în discuția respectivă, de parcă l-ar fi acuzat cineva. Din acest punct de vedere, precizarea domniei sale este cel puțin curioasă.
Domnul Cărtărescu, alt simpatizant al marinelului, se confesează duios, regretând gafa prezidențială pe care o găsește nepotrivită. Domnul Cărtărescu e supărat de răbufnirea prezidențială, de faptul că a scos porumbelul, nu de faptul că președintele gândește așa. Ca și domnul Tismăneanu, se simte forțat de împrejurări să se delimiteze într-un fel de declarație ca să se păstreze în trendul societății, dar nu poate să spună mai mult, ca să nu îl supere pe șefu. Cu alte cuvinte și cu ….sufletul în Rai. Că așa-i românul.
Să mai adăugăm aici alți ”iluștri ” care au cochetat cu puterea, după care, nemaisuportând grosolănia celui ce ”împinge” copiii, ia telefoanele ”țigăncilor împuțite”, persiflează ”păsăricile”, s-au retras, sunt sigur, nu fără părere de rău după ce gustaseră din nectarul Zeilor? Nu e cazul. Nu e cazul, pentru că oricum faptul că s-au lepădat de Satana, nu le micșorează vina de a fi lucrat cot la cot cu el, dându-i
