Când nu pupă moaşte în deplasare, politicienii români îl cinstesc pe Dumnezeu în casa lor. În Parlamentul României s-a înfiinţat în 2005 Gru­pul Ecumenic de Rugăciune, un­de politicienii se roagă, apără fa­mi­lia, doc­trina, discută despre liberta­tea de conştiinţă şi ţin morţiş să arate că po­litica are multe în comun cu în­vă­ţă­turile creştine. Faptele unora dintre pioşii din Palatul Parlamentului şi declaraţiile lor de avere tri­mit direct la Luca 18, pilda vameşului şi fariseului.

"Cu toţii ne dorim binele comun", oftează ministrul Afacerilor Externe Teodor Baconschi, în prezenţa multor feţe bisericeşti ortodoxe, baptiste şi penticostale, printre care şi Regele Cioabă. Trăsnetul n-a căzut în Sala Drepturilor Omului la cuvintele ieşite din gura demnitarului care, pe lângă cele două case din Bucureşti, achi­zi­ţionate în 1997 şi 2010, beneficia­ză de o casă de protocol de la RAPPS chiar lângă Arcul de Triumf, de peste 200 de metri pătraţi, pentru care plătea în 2010 chirie de aproxi­ma­tiv 1.900 de lei. Cât pentru un apartament cu două camere, la o pătrime din suprafaţă, într-o zonă mai acătării din Capitală. Replica ministerului la aşa stare de fapt au fost nişte frânturi din Legea 114/1996, lege ce statuează ceea ce e de bun-simţ: dacă ai casă în Bucureşti, nu beneficiezi de apartament de protocol.

Excelenţa Sa nu s-a temut de al cincilea păcat capital, lăcomia, şi nici n-a plecat urechea la cuvintele biblice care spun că mai degrabă intră o cămilă pe urechile unui ac decât un om bogat în Împărăţia Cerului. "Grupul Ecumenic din Parlament e un lucru lăudabil şi mă simt solidar cu el", a subliniat Excelenţa Sa la finalul discursului, în aplauzele preoţilor cu cruci mari la gât şi a unor invitaţi olandezi şi belgieni din diverse culte, îmbrăcaţi în costume severe.

De-a lungul timpului, la grupul de rugăciune s-au înghesuit politici