Grecia este una din cele mai complicate ţări ale spaţiului european. Mereu a fost aşa. Extrem de atractivă din punct de vedere turistic, având venituri pe măsură, cu un shipping faimos în toată lumea, ţara despre care vorbim se prăbuşeşte sub ochii noştri. Pentru că pe acele meleaguri s-au născut politica şi democraţia, ceea ce nu putea lipsi este, evident, corupţia. Grecia, din punctul meu de vedere, e cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană. La Atena, scandalurile se ţin lanţ de zeci de ani. Instabilitatea pare să fie la ea acasă. Citeam deunăzi o analiză publicată în Germania potrivit căreia una din cauzele majore ale situaţiei financiare dezastruoase o reprezintă raportările false, contractele foarte dubioase şi aranjamentele pe sume uriaşe pentru organizarea Olimpiadei din 2004. Vă daţi seama de când stau grecii cu purceaua moartă în coteţ de s-a ajuns aici, să simţim mirosul cadaveric până la Bucureşti. Şi să tremure toată Europa de spaima declanşării unei epidemii care poate ţintui la pat zona Euro. Abia liniştită febra crizei dramatice pornită în 2008 din SUA, o nouă ameninţare vine cu paşi repezi din sud-estul Europei. Dacă Grecia intră în faliment, va atrage după ea ţări importante din UE. Germania şi Franţa au expuneri de peste 100 de miliarde de euro prin banci, fonduri de investiţii, companii mari. Dacă nu se găseşte rapid soluţia echilibrului, grecii ne vor oferi tuturor cadoul otrăvit al falimentului. Proverbul care spune să te fereşti de greci chiar şi atunci când îţi fac daruri se aplică în mod trist şi în momentul de faţă. Spre exemplu, dacă Germania şi Franţa intra în vârtejul datoriilor şi al intervenţiilor de urgenţă, cel mai mare exportator român va avea puternic de suferit. Piaţa din cele două ţări amintite e fundamentală pentru producătorul autohton Dacia. Vă puteţi imagina ce consecinţe pot fi pentru bugetul nostru de stat dacă gigantului