Televiziunile de stiri au inceput, manate de ura isterica fata de actuala putere, un joc extrem de periculos, care trece dincolo de obisnuitele manipulari si demonizari. Asistam la o elogiere constanta a gesturilor limita, care tin de patologia psihiatrica, sunt respinse de biserica si nu fac bine nimanui. Dimpotriva.
Intai a fost cazul Sobaru, electricianul TVR care s-a aruncat de la balconul Parlamentului. Am toata compasiunea pentru omul condamnat de soarta sa duca in spinare una dintre cele mai grele cruci posibile- un copil bolnav. Dar, dincolo de asta, domnia sa se afla oricum intr-o situatie mai buna decat multi alti romani. Nu suferise nicio taiere salariala, leafa sa nu era chiar una dintre cele mai mici din tara, institutia ii platea un ajutor periodic, tocmai pentru tratamentul copilului, iar siguranta locului de munca nu-i era in niciun fel periclitata. Prin comparatie cu sutele de mii de oameni cu venituri injumatatite sau ajunsi someri, aceasta situatie este una de invidiat.
Si totusi, Adrian Sobaru a recurs la un gest pagubos pentru aproape toata lumea. In primul rand pentru familia domniei sale, pentru ca pe perioada concediului medical Adrian Sobaru a pierdut, cu siguranta, unele sporuri consistente la salariu. A pierdut si societatea, caci costurile spitalizarii au fost decontate de fiecare roman platitor de asigurari de sanatate. Poate ca banii acestia ar fi putut merge catre bolnavi cu afectiuni ce nu au fost autoprovocate.
Adrian Sobaru este un personaj tragic, dar nu este o victima a societatii sau a regimului, iar singurii profitori cinici ai tragediei sale au fost adversarii puterii. La fel si cu politistul de frontiera din Timis care s-a sinucis pentru ca, zic televizunile, nu si-a mai putut plati ratele. Si gestul sau extrem a fost cainat si elogiat. Nu inteleg de ce.
Sunt mii de oameni in situ
