Bunele relaţii economice sino-germane s-au oglindit, marţi, şi asupra celor politice: la Berlin a avut loc o şedinţă comună a cabinetelor celor două state, Wen aducând cu el nu mai puţin de 13 miniştri. Întălnirea dintre cele două locomotive economice, cea a Vestului şi cea a Estului, s-a soldat cu semnarea mai multor acorduri şi parteneriate, printre care s-au numărat o comandă din China a 62 de avioane Airbus A320 în valoare de 7,5 miliarde dolari, anunţul unui proiect de cooperare dintre firmele Daimler şi Beijing Automotive Corporation, care va însuma trei miliarde de euro, şi o investiţie a concernului BASF în Chongqing în valoare de 800 milioane euro. De asemenea, premierul chinez a anunţat că Volkswagen va primi permisiunea de a construi două noi fabrici de automobile, care vor produce fiecare 300.000 de maşini pe an.

O alianţă care trezeşte suspiciuni

Cu un volum comercial de 130 miliarde euro anual, care ar putea ajunge peste cinci ani la 200 miliarde euro, economiile Germaniei şi Chinei încep să se lege din ce în ce mai strâns; în primele cinci luni din 2011, cifra exporturilor germane în China a crescut cu 27%, în timp ce exporturile chineze în Germania au înregistrat o creştere de 15%. În total, 47% din exporturile europene către gigantul asiatic vin din Germania - pe locul doi se află Franţa, cu numai 10%.

Alianţa dintre cele două mari puteri economice trezeşte însă şi suspiciuni; un articol publicat de think-tank-ul European Council on Foreign Relations (ECFR) atrage atenţia asupra recentei preferinţe germane pentru poziţii politice ale Chinei, în detrimentul partenerilor europeni, dând ca exemplu abţinerea de la votul Consiliului Naţiunilor Unite în privinţa autorizării forţei împotriva guvernului libanez, ca şi susţinerea poziţiei chineze de către Germania în cadrul ultimului summit G-20, în spinoasa problemă a excedentelor de cont