Foto: Reuters Cannes-ul este capitala europeană a filmului. Cannes-ul, Nisa, Saint Tropez, Tehoule sur mer Hyeres sunt diamantele-staţiuni de pe Coasta de Azur. La orice oră şi în orice anotimp, Cannes-ul este visul nevisat...
Oraşul este palpitant, luminos, aleile, portul, Croisetta, colinele din împrejurimi... Având ca fundal golful şi Insulele Lerins, Cannes-ul are 300 de zile însorite pe an şi 10 km de plajă cu nisip fin. În luna mai este marele festival de film şi, Dumnezeu cum află că începe sărbătoarea filmului, vine cu ploaie.
Şi eu am fost la Cannes, câţiva ani la rând, am fost printr-un noroc al sorţii mele, printr-o capricioasă aranjare a nu ştiu cui sau ştiu eu cui – la Festivalul Filmului de la Cannes. Cannes-ul este un oraş bun ca o mătuşă de la Curtea Regală, care şi-a trăit voluptăţile şi le trăieşte şi azi: glorie, bani, bucurie, amor.
Când am ajuns la Cannes, era spre seară. Străbătusem cu TJV-ul Franţa toată dar, când am coborât din tren era greva poştei şi greva taximetriştilor - deci nu ai cum te deplasa, nu poţi scoate bani de la bancomat... Pentru mine a fost amuzant, nu şi pentru francezi, dar pentru mine era ca o conexiune cu cei de acasă. Un taximetrist ne-a spus, totuşi, pe şoptite: „Dacă mai staţi 12 minute, ieşim din grevă!”. Când am ajuns la hotel, surpriza mare a fost că era un hotel foarte elegant, vizavi de celebrul Martinez. M-am schimbat, m-am pieptănat şi am plecat să cinăm. Am ales un mic restaurant pe malul mării. Peşte. Calcan. Cina mai mult decât simplă, dar gomoasă, a costat cât avionul Bucureşti-Paris! Asta e!
Cannes-ul, în timpul festivalului, e strălucitor. Festivalul este ospăţul zeilor - Parnasul zeilor şi al zeiţelor. Cunoşteam multe despre Cannes, din cronicile maliţioase şi fermecătoare ale Ecaterinei Oproiu, din povestirile fierbinţi ale lui Florin Piersic, din Paris-Match-uri şi celelalte r
