Una dintre greşelile prezente în cu­noş­tinţele populaţiei este aceea că splina face parte din aparatul di­gestiv. Eroare. Splina nu se ocupă de di­ges­tie. Splina este un organ important, care face parte din aparatul he­matologic (al sângelui), dar şi din apa­ra­tul imunitar, din sistemul en­do­crin (al glandelor), din aparatul circulator.

Explică profesor doctor Mircea Beuran, şeful clinicii de chirurgie de la Spi­talul de Urgenţă Floreasca.

Când eritrocitele, adică globulele roşii, îşi încheie rolul, se retrag în spli­nă ca să moară. Splina este un cimitir al globulelor roşii. În splină sunt pre­lu­crate eritrocitele moarte şi ră­mă­şi­ţele sunt trimise în sângele circu­lant. O mărire a splinei scade nu­mă­rul de limfocite (globule albe), cele care luptă cu infecţiile. Uneori, splina nu-şi mai îndeplineşte rolul de recirculare a trombocitelor, cele care sunt res­ponsabile de coagularea, de fluidi­ta­tea sângelui. Prin urmare, e de evitat o eliminare a splinei. Se întâmplă ca acest organ să sufere un traumatism, o lovire gravă în urma unui accident. Dar şi în aceste condiţii, chirurgul trebuie să mediteze ce intervenţie e necesară pentru a conserva o parte a splinei, necesară în îndeplinirea ro­lu­rilor explicate mai sus. Fiindcă ea fa­ce parte din armata de apărare a or­ga­nismului, din lanţul imunitar.

Medicina a clasificat afectarea spli­nei în cinci stadii de gravitate. În sta­diile 1-3 întinse de la leziuni de su­prafaţă până la leziuni în „carnea” or­ganului, vasele nefiind afectate. În aceste stadii, splina nu se operează, pa­cientul este supravegheat, este re­e­c­hilibrat. Organismul repară orga­nul, lipeşte splina ruptă.

În stadiul 4 există o leziune şi la vase. Chirurgul scoate doar partea de splină care sângerează. Restul splinei se conservă, pentru a îndeplini funcţia de imunitate. Dacă traumatismul e mare, deci în stadiul 4 ne