Nu stiu cat este de expert ministrul Funeriu in genurile gramaticale, dar ceea ce a produs in domeniul spinos al bacalaureatului 2011 este cu totul remarcabil. Oricate suspine si vaiere ar slobozi catre lume si divinitate cei pagubiti sau cei ce se fac a suferi de soarta trista a proaspetilor cazuti in lupta, ceea ce se intampla nu este decat oglinda fidela a starii precare a invatamantului romanesc, la ceasul fara gratie pe care-l parcurge.
Si am zice ca oglinda, asa ciobita cum este, inca ne arata ceva mai frumosi decat suntem in realitate.
Am incepe prin a spune ca surpriza nu prea este surpriza decat poate pentru cei din afara sistemului. Ca procentajul record al celor care au ratat acest examen nu poate fi imputat defel ministrului, ministerului, PDL-ului, coalitiei de guvernare, lui Traian Basescu, lui Emil Boc, Elenei Udrea etc.
El se datoreaza exclusiv deciziei salutare a lui Daniel Funeriu, care a ajuns la concluzia ca este momentul (desi destul de tardiv) de a turna apa curata in pahare, de a incerca intronarea in acest domeniu a unui minimum de onestitate si responsabilitate, dupa decenii intregi de jocuri de-a furatul propriei caciuli, in care unii se faceau ca invata, altii se faceau ca examineaza si toata lumea se facea ca este multumita si fericita.
Ca sa procedam oarecum diacronic, vom spune ca degringolada invatamantului romanesc a inceput inca din ultima perioada de domnie a impuscatului. Atunci cand acesta a visat ca nu are nevoie de rebuturi umane si drept consecinta nimeni nu a mai avut voie sa ramana corigent, repetent, sau fara patalamaua care sa ateste dobandirea "maturitatii". Nu conta ca o mare parte a "bacalaureatilor" nu posedau cunostintele elementare prevazute de programa scolara a vremii, profesorul era musai sa-i dea barem nota minima, altfel era el chemat sa dea el socoteala.