Stiintele medicale, care au eradicat ciuma, holera si tifosul, privesc neputincioase atunci cand incaruntim si dau din umeri.
Misterul incaruntirii este cu atat mai ascuns, cu cat animalele nu albesc niciodata. Caii, pisicile, tigrii, leoaicele isi pastreaza culoarea parului, fara sa-l dea cu vopsea la coafor.
Chiar si lupul, cand naparleste, isi schimba parul, dar ii creste la loc asa cum a fost, lasand intacta culoarea, inclusiv naravul.
Noi, oamenii, nu naparlim (atat ne-ar mai lipsi!), dar albim. Unora le apar firele albe inca de pe bancile facultatii, altii albesc de cum se insoara prima oara, multi dupa ce divorteaza a treia data, iar altii deloc.
Stiinta n-a putut stabili pana acum decat doua aspecte certe: ca nu poate sa explice cu claritate nici de ce cheleste omul, nici de ce albeste.
Fara claritate insa, poate sa explice cate ceva, dar numai intr-un limbaj facut anume ca sa-l inteleaga numai doctorii intre dansii, atunci cand cerceteaza problema ani in sir, pana albesc si ei, ca toti ceilalti.
Ipoteze exista. Concluzii n-avem
Publicatia Cell, citata de portalul bodyscience.fr a prezentat pentru cei interesati mecanismele prin care celulele responsabile de cresterea parului obtin pigmentii necesari. Este vorba de celulele stem producatoare de par, care transmit semnale "Wnt", activand celulele melanocite.
Melanocitele produc melanina, pigmentul care da culoare parului sau pielii. Intr-un limbaj simplificat, cantitatea de melanina determina culoarea parului: blond, brun, roscat sau negru - pana corbului.
La o anumita varsta, care difera de la om la om, melanocitele incep sa functioneze defectuos, sa devina inactive sau chiar sa dispara. In momentul acela, nu mai e nimic de facut. Parul albeste implacabil, fir cu fir, smoc cu smoc, pana cand intreaga pod