„Dacia – Televizorul potrivit în orice locuinţă. Ecran de mari dimensiuni (diagonală de 59 cm), imagine perfectă, sunet clar.” Aşa arată una dintre reclamele vechi expuse în cadrul proiectului „Street Delivery”, desfăşurat la mijlocul acestei luni.
Călător prin Bucureşti fiind, anunţul „Închidem strada pentru maşini şi o deschidem pentru oameni” îmi atrage atenţia. Din spate, un puhoi de oameni mă împinge spre locul unde este vernisată o expoziţie multimedia de reclame vechi româneşti, o colecţie aparte ce aparţine unui fost publicitar, Florin Ciobanu. El a pus la dispoziţia tuturor curioşilor tot felul de obiecte, din 1860 şi până în zilele noastre: broşuri, ziare, primul semn Dacia, câteva conserve, o cremă de încălţăminte, un calendar din 1981, un carnet vechi de elev, casete, sticle de vin, abţibilduri de geamantane, din anii ’60, şi multe altele.
Printre reclamele vechi din 1898, expuse în Ceainăria Cărtureşti, se regăsesc următoarele: „Dormi şi visează, Darmol lucrează – Primul purgativ de ciocolată” şi „Artus – Toată ziua alunecă pe hârtie peniţa contabilului. De neînchipuit ce trebuie să îndure o astfel de peniţă. Tocul rezervor Artus întruneşte avantajele pe care trebue să le aibă un stilograf bun. Estetic, cu un rezervor mare şi transparent pentru cerneală, durabil, de calitate ireproşabilă şi totuşi convenabil”.
Festivalul urban a avut şi alte surprize pentru cei prezenţi: în aceeaşi seară în care a avut loc expoziţia au fost proiectate două scurtmetraje sub genericul „Natura contradictorie a Bucureştiului”: „City Skill 4 life” de Gabriela Massaci & Eugen Ciocan – un documentar-eseu despre Bucureşti, în care felurite naţionalităţi explicau ce îi atrage şi ce nu la Capitala noastră şi „Casa Poporului 3 + 5” de Dorin Ştefan, un arhitect care a venit cu propunerea la începutul anilor ’90 de a crea împrejurul acesteia un mare parc englez